UTILIZAREA METODELOR SEROLOGICEÎN STABILIREA INCIDENȚEI INFECȚIILOR CU HELICOBACTER PYLORI ÎN ZONA TOPOLOVENI (ARGEȘ)ȘI LOCALITĂȚILE LIMITROFE, ÎN ANUL 2017 CUPRINS INTRODUCERE.................................................................................................................8 I.CONSIDERAŢII TEORETICE....................................................................................10 I.1. Helicobacter pylori - specie patogenă la nivelul sistemului digestiv.....................10 I.1.1. Istoric..............................................................................................................10 I.1.2. Habitat şi taxonomie.......................................................................................12 I.1.3. Caractere morfologice şi structurale...............................................................12 I.1.4. Caractere de cultură și coloniale.....................................................................14 I.1.5. Caractere de patogenitate...............................................................................16 I.2. Infecţiile gastrice cu Helicobacter pylori...............................................................22 I.2.1. Patogenia infecţiilor gastrice cu Helicobacter pylori.....................................22 I.2.1.1. Faza acută a inflamației.........................................................................24 I.2.1.2. Faza cronică a inflamației......................................................................26 I.2.1.3. Gastrita atrofică multifocală..................................................................27 I.2.1.4. Asocierea infecțiilor gastrice cu H. pylori cu dezvoltarea neoplazică..........................................................................................................28 I.2.2. Epidemiologie și moduri de transmitere........................................................30 I.2.3. Simptomatologie............................................................................................31 I.2.4. Diagnostic.......................................................................................................32 I.2.5. Prognostic şi tratament...............,…………...................................................34 II. PARTEA EXPERIMENTALĂ...................................................................................36 II.1. Scopul şi obiectivele cercetării ............................................................................36 II.2. Material şi metode................................................................................................36 II.2.1. Lotul de pacienţi...........................................................................................36 II.2.2. Metode utilizate............................................................................................38 II.2.2.1. Detectarea anticorpilor anti-H. pylori în ser........................................38 II.2.2.2. Detectarea antigenelor specifice H. pylori în materii fecale...............41 II.3. Rezultate şi discuţii..............................................................................................46 II.3.1. Incidența anticorpilor anti-H. pylori în serul pacienților.............................46 II.3.1.1. Incidența anticorpilor anti-H. pylori, în funcție de sexul pacienților .........................................................................................................47 II.3.1.2. Prezența anticorpilor anti-H. pylori în serul pacienților, în funcție de grupa de vârstă...................................................................................................48 II.3.1.3. Incidența anticorpilor anti-H. pylori, în funcție de proveniența pacienților..........................................................................................................49 II.3.1.4. Testarea antigenică la pacienții cu rezultate pozitive la testul detecției anticorpilor anti-H. pylori..................................................................................50 II.3.2. Incidența antigenelor specifice H. pylori în materii fecale..........................51 II.3.2.1. Incidența rezultatelor pozitive pentru antigenele specifice H. pylori, în funcție de sexul pacienților................................................................................52 II.3.2.2. Incidența rezultatelor pozitive pentru antigenele specifice H. pylori, în funcție de grupa de vârstă..............................................................................54 II.3.3.3. Ponderea infecțiilor cu H. pylori, în funcție de sexul și grupa de vârstă a pacienților.......................................................................................................57 II.3.3.4. Incidența infecțiilor cu H. pylori, în funcție de proveniența pacienților..........................................................................................................58 II.3.3.5. Repartiția cazurilor pozitive determinate prin cele două teste, în funcție de perioada anului.................................................................................59 CONCLUZII......................................................................................................................61 BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................6 3 Lista figurilor Fig. 1.1. Aspectul H. pylori la microscopul electronic...............................................13 Fig. I.2. Colonii de H. pylori pe mediu agarchocolate………………………...........14 Fig. I.3. Colonii de H. pylori pe mediu agarColumbia……………………….…….15 Fig. I.4. Principalii factori de patogenitate ai speciei H. pylori..................................17 Fig. 1.5. Acțiunea ureazei eliberată de H. pylori………………………………...…18 Fig. I.6. Secțiune histologică a unei mucoase gastrice infectată cu H. pylori, colorată cu eozină și hematoxilină……………………………………………………………22 Fig. I.7. Inflamația mucoasei gastrice în infecția cu H. pylori– endocscopie……....23 Fig. I.8. Modificări histologice ale mucoasei gastrice într-un preparat colorat cu eozină și hematoxilină…………………………………………………………….…25 Fig. I.9. Repartizarea la nivel global a infecției cu H. pylori………………………..30 Fig. II.1. Test pentru detectarea anticorpilor anti-H. pylori în ser - Migrarea prin capilaritate a serului de cercetat………………………………………………….…39 Fig. II.2. Test pentru detectarea anticorpilor anti-H. pylori în ser………………..…39 Fig. II.3. Interpretarea rezultatelor testului de detectare a anticorpilor anti-H. pylori în ser…………………………………………………………………………………41 Fig. II.4. Kit de detectare a antigenelor specifice H. pylori în materii fecale…….....44 Fig. II.5. Test de detectare antigenelor specifice H. pylori în materii fecale……......45 Fig. II.6. Incidența anticorpilor anti-H. pylori în serulpacienților………………….46 Fig. II.7. Incidența anticorpilor anti-H. pylori în serul pacienților, în funcție de sex…………………………………………………………………………..……….47 Fig. II.8. Prezența anticorpilor anti-H. pylori în serul pacienților, în funcție de grupa de vârstă……………………………………………………………………………..48 Fig. II.9. Incidența anticorpilor anti-H. pylori în serul pacienților, în funcție de proveniență…………………………………………………………………………..49 Fig. II.10. Incidența antigenelor de H. pylori la pacienții la care testarea anticorpilor anti-H. pylori a fostpozitivă………………………………………………………...50 Fig. II.11. Incidența antigenelor specifice pentru H. pylori în materii fecale…….....51 Fig. II.12. Repartiția pe sexe a rezultatelor pozitive pentru antigenele specifice H. pylori……………………………………………………………………………..52 Fig. II.13. Incidența infecțiilor cu H. pylori prin evidențierea antigenelor specifice, în funcție de sexulpacienților……………………………………………………….53 Fig. II.14. Ponderea infecțiilor cu H. pylori, diagnosticate prin detectarea antigenică, pe grupe de vârstă…………………………………………………………………...54 Fig. II.15. Incidența rezultatelor pozitive pentru antigenele specifice H. pylori, pentru fiecare grupă de vârstă în parte……………………………………….........……….55 Fig. II.16. Repartiția rezultatelor pozitive pentru antigenele specifice pentru H. pylori, în funcție de sexul și grupa de vârstă a pacienților…………….…………57 Fig. II.17. Incidența infecțiilor cu H. pylori, prin determinare antigenică, în funcție de proveniențapacienților………………………………………………………………59 Fig. II.18. Compararea repartiției cazurilor pozitive stabilite prin cele două teste, în funcție de perioadaanului…………………………………………………..……….60 Lista tabelelor Tabel II.1. Lotul de pacienți pentru detectarea anticorpilor anti-H. pylori…………37 Tabel II.2. Lotul de pacienți pentru detectarea antigenelor specifice H. pylori ........37 INTRODUCERE Infecţia cu Helicobacter pylori (H. pylori) reprezintă o problemă comunăşi semnificativă de sănătate publică, acesta fiind cel mai prevalent agent etiologic al infecţiilor din sfera gastroenterologiei, la nivel mondial. În prezent, se aproximează că două treimi din populația globului prezintăinfecție cu H. pylori, distribuția indivizilor afectați fiind diferită, în funcție de regiune, fiind corelată cu nivelul socio-economic. Prevalența acestei infecții este foarte variabilă la nivel mondial: 75-83% în America de Sud, 17,1% în America de Nord, 39,6% în Japonia. Astfel, țările în curs de dezvoltare, cu nivel de trai mai scăzut, prezintăun număr de cazuri de infecție cu H. pylori semnificativ mai mare, în timp ce înțările industrializate are loc un declin al numărului de persoane infectate. Infecţia cu H. pylori afectează între 3 şi 10 procente din populaţie pe an în țărileîn curs de dezvoltare şi 0,5%/an în ţările dezvoltate. H. pylori este unul dintre cei mai importanți agenți etiologici ai afecțiunilor gastrice. În 1994, acesta a fost recunoscut ca agent carcinogen de către IARC (Agenția Internațională pentru Cercetare în domeniul Cancerului), H. pylori fiind responsabil de 5,5% din cazurile de cancer gastric, la nivel mondial (Wroblewski și colab., 2010). Rezervorul natural al infecţiei cu H. pylori este omul, transmiterea bacteriei putând-se realiza pe mai multe căi: oral-orală, fecal-orală, gastro-orală, iatrogenă, acvatică şi zoonotică. Deși infecția cu H. pylori determină inflamația mucoasei gastrice la toți indivizii afectați, marea majoritate a persoanelor infectate nu prezintă simptome asociate acestei patologii. Evoluția infecției cu H. pylori este extrem de variabilă, întrucât aceasta este influențată atât de factori microbieni, cât și de factori ce depind de individul afectat. Majoritatea pacienților dezvoltă în urma infecției cu H. pylori gastrităantrală, fiind predispuși la ulcere duodenale. O mică parte din indivizii afectați 8 prezintă însă gastrită a corpului gastric, consecutiv infecției cu H. pylori, fiind mai predispuşi la alte afecțiuni precum: ulcer gastric, atrofie gastrică și/sau carcinom gastric. Identificarea precoce a infecţiei este fundamentală pentru eradicarea cu succes a bacteriei, dar şi pentru profilaxia apariţiei complicaţiilor gastro-duodenale, ce variază de la gastrită acută sau cronică până la metaplazie intestinală şi carcinom gastric. Evaluarea infecției cu H. pylori constituie în multe clinici universitare, centre de cercetare, spitale, cabinete de gastroenterologie, o preocupare constantă, ținând cont de numărul mare de bolnavi cu simptome gastro-duodenale și de numărul crescut de pacienți infectați. Întrucât incidenţa infecţiei cu H. pylori diferă de la o regiune geograficăla alta, precum şi în raport cu nivelul socioeconomic, stabilirea incidenţei infecției cu H. pylori se înscrie în preocupările actuale în domeniul patologiei gastro-duodenale. 9 I. CONSIDERAŢII TEORETICE I.1. Helicobacter pylori - specie patogenăla nivelul sistemului digestiv I.1.1. Istoric Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea este cunoscut faptul că în stomacul uman sunt prezente bacterii, însă se presupunea că acestea nu colonizează organul, ci sunt doar elemente tranzitorii, introduse odată cu ingestia de alimente. La acea vreme a fost pentru prima datădescrisă prezenţa în stomacul mamiferelor a unor microorganisme spiralate, similare cu cele descoperite în stomacul oamenilor. Deși specia Helicobacter pylori a fost pentru prima dată identificată în anul 1875 de către cercetători germani, primii oameni de știință care au reușit săizoleze această bacterie au fost Robin Warren și Barry Marshall în 1983. Aceștia au sugerat pentru prima dată implicarea unei bacterii Gram negative, microaerofile, denumită inițial Campylobacter (datorită asemănării cu speciile din acest gen), ulterior Helicobacter pylori, în patogeneza ulcerului gastro-duodenal, afecțiune care până în momentul respectiv nu era pusă pe seama factorilor de origine bacteriană. Experimentele de cultivare ale acestei bacterii, urmate de autoinoculări şi inoculări realizate pe voluntari, de către cercetătorii australieni Marshall şi Morris au declanşat o schimbare fundamentală de percepție asupra rolului speciei H. pylori ca agent patogen. Rezultatele au demonstrat că acest microorganism poate coloniza mucoasa stomacală, având drept consecință apariția inflamaţiei şi evoluţia în timp către o gastrită persistentă. 10 Next >